Category Archives: Ziua națională

La mulți ani, mamă țară!

“Țuțea și Ghica, în gara de la Aiud: “Prințe, îmi pare rău, eu am mâncat multă prescură, ca băiat de popă, dar de cerșit n-am cerșit niciodată. Numai tu, care ai în ascendența ta niște voievozi, ai putea să faci asta. Întinde mâna și cere niște bani”

Ion Papuc: Și în timp ce ei discutau așa – spunea Petre Tuțea (și totdeauna îmi spunea cu o emoție inegalabilă) – s-au apropiat doi tineri, doi miri, doi țărani – un băiat și o fată, proaspăt căsătoriți (li s-au părut lor). S-au apropiat de ei, au scos o basma din buzunarul de la piept, de unde o aveau, au desfăcut, le-au dat bani fără ca ei să ceară și au spus: “S-aveți și dumneavoastră!”.

Și de câte ori îmi povestea aceasta, se uita pe cer și spunea: “Acei tineri sunt poporul român! Nu derbedeii, nu masa neghioabă de pe bulevardele Bucureștiului! Aceia!” Și parcă-i vedea profilați pe cer ca niște uriași ai neamului românesc. Pentru că pentru Țuțea, neamul românesc era un lucru foarte viu”.

La mulți ani, mamă țară! La mulți ani, popor drag!

Dumnezeu să ne binecuvânteze!

Sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-10990103-video-ion-papuc-scriitor-petre-tutea-vedea-neamul-romanesc-deasupra-oricarui-alt-neam-din-lume.htm

Advertisements

La mulți ani, mamă țară!

DSC_0142

Despre ce înseamnă iubirea de țară, de popor și sacrificiul pentru acestea:

“Absolvă liceul în vara anului 1940 și se înscrie la Facultatea de Drept din Iași. În această perioadă intervine cedarea Basarabiei trupelor sovietice. Familia Gafencu trece Prutul și se refugiază la Iași. Valeriu împreună cu tatăl său revin în Basarabia ocupată, pentru rezolvarea unor treburi legate de gospodăria părăsită. Trec apoi pe malul drept al Prutului, ferindu-se de trupele sovietice care fixaseră frontiera pe malul râului. Acum are loc un episod cutremurător descris de Virgil Maxim:

După ce se văd pe țărmul drept al Prutului, bătrânul, după o scurtă odihnă, se ridică și, mulțumind lui Dumnezeu că l-a ajutat să-și asigure familia, își îmbrățișează fiul și face ultima mărturisire din viața lui:

– Te-am adus până aici ca să ai grijă de mama și surorile tale. Te încarc cu această răspundere în fața lui Dumnezeu. Eu trebuie să mă întorc între ai mei.

Valeriu e tulburat. Bătrânul îi observă emoția și continuă:

– Ce-ar zice toți frații, frații noștri basarabeni și cum mi-aș mai ridica ochii la cer dacă și eu, și alții ca mine, care până acum am luptat pentru afirmarea sufletului românesc pe acest pământ, am fugi din calea asupritorilor și n-am lua parte la suferința care ne așteaptă.

fragment din cartea Sfântul Închisorilor (Valeriu Gafencu) – Moise Monah

La mulți ani, mamă țară! La mulți ani, drag popor!

Dumnezeu să ne binecuvânteze!

La mulți ani, mamă țară!

DSC_0139

“Nu mai cerem nimic, ci dăm totul!

Nu mai vrem vorbe, pretindem jertfă!

Nu ne mai împroșcăm cu ură, ci ne înfrățim cu iubire!

Nimic pentru noi, totul pentru Patrie!”

(Ion Antonescu)

La mulți ani, mamă țară! La mulți ani, popor drag!

Dumnezeu să ne binecuvânteze!

Pe Tricolor e scris Unire!

“Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută.”

Regina Maria

15062_460199174032014_2028740076_n

La mulți ani, mamă țară!

Bat clopote cântând Reîntregirea

Sunt azi mulți compatrioți care se întreabă de ce ar fi România mai specială, iar în mirarea lor furibundă și inconștientă se îndreaptă cu epitete scabroase și profund negative împotriva propriei țări. Ei încă n-au făcut nimic pentru țara lor, și măcar că, ar ajunge și o simplă vorbă bună, izvorâtă din inimă și nu dintr-un fals patriotism ce ne duce la dezbinare ca umanitate.

Un dialog la distanță cu subiect comun: România!

” <<Nu pot sta nicăieri, prin străini, mai mult de două luni, pașii mei pornesc singuri înapoi, spre țara mea, de care mi-e dor, mi-e dor…>>

<<…Legătura mea cu pământul, cu cerul și apele Moldovei nimic nu o poate desface. În molcomul peisaj moldovenesc, printre oamenii cuviincioși, de discretă noblețe sufletească ai aceste blagoslovite provincii mă simt în cel mai prielnic mediu. Mă simt înfrățit cu tot ce e moldovean. Peisajul natal parcă mă înviorează. La Liveni mă întorc printre oameni și lucruri, a căror revedere pune polen pe amintire. Pământul natal, cu tot ce e pe el, îl purtăm toată viața în noi și e prezent în cântec, în poemă, în piatra sculptată, în pânza pictată, ca și în faptă. Fără el am fi sarbezi.>>

<<Nu mi-am slujit patria decât cu armele mele: pana, vioara și bagheta.>>”

George Enescu

Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii. (…) Rădăcinile puternice și noblețea sufletului său sunt provenite din propria lui țară, o țară de inegalată frumusețe.

Yehudi Menuhin

La mulți ani, România, la mulți ani, rumâni!

Pohta ce-au pohtit-o ei

“Care a fost dialectul vorbit de vlahi? Filologii l-au considerat ca fiind importat de la romanii cuceritori. Nu este decât o aserţiune. Idiomul vlahilor este acela al pelasgilor, el s-a format de treizeci de secole. El a fost vorbit şi în Munţii Pindului, cu mai mult de o sută de ani înaintea cuceririi lui de către soldaţii lui Traian. . . În Peonia, în Pelasgonia, în Macedonia de Sus, pe care Eschil o numeşte Pelasgia, în cantoanele din Epir şi din Tesalia, ocupate de pelasgi, dialectul vlah nu a fost împrumutat de la stăpânii lumii. Dimpotrivă, romanii vorbeau limba pelasgilor. . . Este evident că descendenţii pelasgilor care locuiesc în număr de mai multe sute de mii, în munţii care au fost leagănul rasei lor antice, cei care populează fosta Dacie, vorbesc încă limba naţională, care în Italia a dat naştere limbii latine. . . Nu ne mai este permis să ne îndoim că naţiunile pelasgice nu au fost poporul latin. Totul concură spre a dovedi că dialectul lor a devenit limba latină. Este incontestabil că pelasgii au contribuit la fondarea Romei. . .Dialectul vlah preexistă. Imediat după cucerirea romană, el s-a revelat spontan în Dacia, în Panonia şi pe Pind. . . A trebuit ca istoria să înregistreze povestea despre colonii care au adus în Dacia limba latină. În acest scop scriitorii au inventat povestea sângeroasă a exterminării naţiunii dace de către Traian”. – Felix Colson, 1862


La mulți ani, România! La mulți ani, rumâni!