Zorii zilei pe Piatra Șoimului

Probabil ultima ieșire la zăpadă pe anul 2015, din motive obiective, independente de voința mea, s-ar putea să fi fost Rarăul, pe care l-am vizitat cu această ocazie a doua oară. Prima vizită ce a avut loc în urmă cu câțiva ani, tot pe zăpadă, a fost foarte interesantă măcar dintr-un punct de vedere: aici am întâlnit cea mai profundă liniște pe care am putut-o trăit-o vreodată. În rest a fost doar ceață, că n-am văzut nici măcar Pietrele Doamnei.

Dacă data trecută, am ales traseul dinspre Valea Bistriței, prin Chiril, de data asta, am încercat abordarea dinspre nord, prin Pojorâta. Motivul a fost drumul, oarecum practicabil, care deși era acoperit de zăpadă se pare că permitea urcarea până la cabană pentru mașini de orice fel. Acum, pentru cei care mă cunosc, poate se vor întreba de ce, ca iubitor de natură, am ales să merg cu mașina până la cabană, Motivul e același care nu mi-a mai permis să văd anul ăsta Călimanii în toată splendoarea lor, acoperiți de nea, și anume, genunchiul stâng, care mi-a făcut mari probleme la coborârea din Hășmaș. Și cum e vechea vorbă, cu socoteala din târg care nu se potrivește cu aia de pe munte… am fost nevoiți să lăsăm mașina la aproape 10km de cabană. Urcarea a fost foarte lejeră, fără rucsacul greu, de tură lungă, cu cort, izopren, sac de dormit și multă mâncare. Totuși pentru genunchiul meu, a fost o corvoadă. Una peste alta, am ajuns și la Cabana Rarău undeva pe la ora 15:15, am băgat rapid un sandviș și am luat-o în sus spre vârf, cu scopul de a vedea cât mai mult, poate o tură până la Popii Rarăului. Genunchiul n-a fost de-acord, cum n-a fost de-acord nici cu planul inițial care trebuia să ne ducă pe circuitul Pietrele Doamnei. Așa că am privit apusul de undeva de deasupra fostei cabane meteo a Rarăului. Întorși la cabană, de data asta nici foc în șemineu n-a mai fost, așa că ne-am mulțumit să luăm masa lângă o sobă în holul cabanei.

A doua zi, planul era să ne trezim pentru răsărit, pe care să-l privim de pe Piatra Șoimului. Ideal ar fi fost să-l vedem undeva în apropierea vârfului (pentru asta ne vom întoarce), dar durerile de la genunchi, n-au cedat. Ideea e că răsăritul pe Piatra Șoimului nu prea se vede, ceea ce se vede de fapt este silueta Pietrelor Doamnei în lumina răsăritului, dar zările se deschid și spre toată zona Sud-Est, Sud și Vest, adică Ceahlău, Munții Bistriței și Călimanii, ca și grupe principale de munți, dar și Giumalăul, muntele vecin Rarăului. Totuși chiar dacă n-am văzut soarele străpungând cerul la orizont, acest răsărit e în primele trei pentru mine. Mai jos, veți vedea de ce.  Ca și în Hășmaș, cadrele sunt repetitive, subiectul principal pentru poze fiind lumina și culorile, Vizionare plăcută! 🙂

PS: Poza de final este bonus, de fapt ea nu este de la răsărit ci de la apusul din urmă cu o seară.

Bună dimineața. E ora 7:05

Bună dimineața. E ora 7:05

7:08

7:08

În cadru se vede silueta Ceahlăului

În cadru se vede silueta Ceahlăului

Pietrele Doamnei. Cerul era absolut ireal. Îmi pare rău, dar aparatul meu nu poate să surprindă dinamica culorilor ce am văzut-o cu ochii noștri

Pietrele Doamnei. Cerul era absolut ireal. Îmi pare rău, dar aparatul meu nu poate să surprindă dinamica culorilor ce am văzut-o cu ochii noștri

Întorc aparatul către Călimani

Întorc aparatul către Călimani

Ne întoarcem privirle spre Ceahlău din nou. 7:23

Ne întoarcem privirile spre Ceahlău, din nou. 7:23

Se pot desluși pe Ceahlău, Panaghia, Toaca și Ocolașul Mare

Se pot desluși pe Ceahlău, Panaghia, Toaca și Ocolașul Mare

O privire de ansamblu

O privire de ansamblu

Călimanii. Cupola vulcanică de vest începea să fie luminată tot mai mult

Călimanii. Cupola vulcanică de vest începea să fie luminată tot mai mult

7:33

7:33

Ne întoarcem privirea cu totul și admirăm Vf Giumalău în lumina răsăritului

Ne întoarcem privirea cu totul și admirăm Vf Giumalău în lumina răsăritului

De pe văi se ridică o ceață ușoară. 7:37

De pe văi se ridică o ceață ușoară. 7:37

Deși noi nu vedem soarele, putem observa că s-a ridicat destul de mult, după lumina care se lasă pe Călimani. E 7:39 s-a cam dus magia

Deși noi nu vedem soarele, putem observa că s-a ridicat destul de mult, după lumina care se lasă pe Călimani. Mult în dreapta, se pot observa vârfurile Străcior și Bistricior. E 7:39, s-a cam dus magia

Final

Final

“În drumul Dvs nu luaţi nimic, doar imagini, nu omorâţi nimic, doar timpul, nu lăsaţi nimic, doar urmele paşilor voştri….şi mai reveniţi. Oricând!”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s