Călătorie în inima Daciei

Cunoașterea rădăcinilor propriului neam ar fi o datorie de onoare spunea Nicolae Iorga. Dar poate oare să fie mai mult decât atât? Părintele Arsenie Boca considera că fiecare neam are un destin ascuns în Dumnezeu. Cum poți cunoaște acest destin, fără a-ți cunoaște neamul și înaintașii?

Acesta ar fi un motiv pentru care ne-am propus și am reușit să efectuăm o călătorie în istorie, pe urmele strămoșilor noștri de acum 2000 de ani, dacii, pentru a mai ridica o parte din vălul neștiinței care atârnă peste ochii și mintea noastră.

Trecând totuși peste motivația de ordin rațional, putem spune că dintotdeauna am manifestat o atracție naturală, lăuntrică, inerentă ființei, pentru neamul dacic. Ne amintim chiar și de unul din jocurile copilăriei – Dacii și Romanii. Preferații erau întotdeauna dacii. De ce? Poate unul din motive l-ar constitui faptul că dacii au fost un neam statornic, care nu s-a caracterizat prin cucerirea și asuprirea altor popoare. Sub influența basmelor cu eroi care luptau de partea binelui împotriva zmeilor, ca personaje negative, pe daci i-am identificat ca luptând de partea binelui. Noi, ca și urmași ai lor, am rămas același popor statornic, în vatra noastră de mii de ani și nu am râvnit la pământurile altora. Asta o simte probabil orice român. Să nu uităm că românii, valahii sau dacii, totuna sunt.

Lăsând la o parte controversele de ordin istoric, fascinația unui trecut prea puțin cunoscut atrage ca un magnet. Urmele cetăților dacice din Munții Orăștiei, cu centrul spiritual al lumii carpato-dunărene la Sarmizegetusa Regia, au constituit obiectivul principal al unei călătorii în lumea demult uitată a dacilor.

Zona Munților Orăștiei este leagănul a cinci cetăți dacice. Și am putea adăuga, descoperite. Putem doar bănui, că ar mai putea exista și altele. Cele cinci ar fi într-o ordine aleatorie: Costești-Cetățuie, Costești-Blidaru, Fețele Albe, Piatra Roșie și punctul central (nu din punct de vedere geografic), Sarmizegetusa Regia.

Itinerarul inițial le-a cuprins pe toate cele cinci. De vizitat, am reușit să le vizităm doar cele două de la Costești, plus Regia, datorită timpului destul de scurt avut la dispoziție, și a lipsei unui mijloc motorizat. Pe lângă aceste aspecte, vremea umedă nu ne-a fost favorabilă abordării unor trasee în afara drumurilor amenajate.

Incursiunea avea să se încheie cu o zi de repaus și odihnă, în satul Gânțaga, aproape de Hațeg, la poalele acelorași Munți ai Orăștiei. Împrejurimile acestui sat te marchează definitiv prin frumusețea și variațiunea peisajelor, acolo unde lunca Streiului se îmbină cu munți pe ale căror văi au călcat cel mai probabil odată și Burebista sau Decebal, și unde piramida Retezatului veghează taciturn peste Țara Hațegului.

Punctele itinerarului

Porniți la drum, într-o dimineață cu o vreme ploioasă și apăsătoare, am luat trenul către Orăștie. Deși vremea nu ne era prielnică, aveam zâmbetul pe buze și soare în suflet, pentru că ne împlineam un vis. Ne-am rugat ca vremea să țină cu noi. Și rugile ne-au fost ascultate. Ajunși în Orăștie, am luat un taxi spre autogară, de unde am luat autobuzul spre Costești. O jumătate de oră cât a făcut autobuzul până la Costești, ne minunam de frumusețea locurilor. Pe câmpuri, o mare nesfârșită de flori la sfârșit de mai, era întreruptă doar de pâlcuri de copaci. Muntele se apropia tot mai mult și n-a mai trecut mult până am ajuns la destinație. Suntem la Costești, punctul de plecare.

Costești-Cetățuie

Poarta de la intrare către siturile arheologice

Kilometrul zero, punctul de plecare către cetăți

Cabana Costești

Primul obiectiv – Costești-Cetățuie

Poarta unei gospodării

La o altă gospodărie, iată și “proprietarul” – ne-a dat voie să ne alimentăm cu apă proaspătă din fântână

Primul contact cu cetatea

Poarta de intrare a valului de pământ

Harta

Zidul cetății

Trepte spre turnurile locuință din interiorul cetății

Canal de scurgere a apei

Unul din turnurile locuință

Zid al unui turn locuință

Pământ în interiorul zidului, s-ar părea chiar cel original… (pentru cei nefamiliarizați cu tehnica murus dacicus, zidurile se umpleau cu pământ)

Interiorul turnului locuință

Coborâm pe o terasă inferioară

Probabil cel mai mare sanctuar de la Costești

Coborâm și mai mult

Ruine ale unui turn de observație

Priveliște din punctul cel mai înalt al cetății

Ne paște o ploicică

Versantul de vest, deja am părăsit perimetrul cetății

Câmp de ferigi

Mut de uimire în fața frumuseții pe care o desfășoară natura

Bust de dac

Noapte bună!

Prima zi s-a încheiat. Cortul e deja montat. Mulțumiți de locuri, de oameni și de vreme, adormim, pentru că mâine urmează Blidaru.

Blidaru

Dacă până la Cetățuie, există un drum practicabil cu mașina, drumul spre Blidaru, urmează muchia unui munte prin pădure, vreme de aproape o oră. O plimbare nemaipomenită și răcoritoare, prin codri prin care o dată își vedeau de treburile zilnice gospodarii daci. Traseul nu este totuși unul tocmai facil, datorită faptului că sunt de urcat peste 300m în altitudine în mai puțin de o oră.

Paznicul nostru pe timp de noapte. Și-a meritat masa de dimineață 🙂

Intrăm în traseu

Curioase forme ni se dezvăluie pe potecă

Încă una…

Și încă una…

Luminiș aproape de Blidaru

Primul contact cu cetatea. Pentru un moment am fost transportați înapoi cu 2000 de ani.

Ne-am trezit însă repede

Harta

Înspre intrare

Zidul cetății, destul de bine curățat

Turn de apărare

Ne plimbăm de-a lungul zidului

Doar florile și iarba mai erau stapâne acum peste singura cetate dacică care nu a putut fi cucerită de către romani

Tehnica murus dacicus

Tărâmul salamandrelor

Cetatea a avut rol strict militar

Cu siguranță cel mai bine conservat zid

Litera grecească Theta – Θ – inscripționată în zid

Vedere din interiorul cetății. Deși eram la 703m altitudine, gospodăriile se întindeau răsfirate pe coama muntelui, mult deasupra cetății

 Am mai sta, dar cumva ne facem curaj și coborâm. Deși mai mică ca și Cetățuia, Blidaru, prezintă farmecul ei aparte. Zona este cu siguranță genial aleasă, accesul către cetate se putea face dintr-o singură parte, fără a fi supus tirului apărătorilor, deoarece din orice altă parte, cetatea este înconjurată de pante abrupte. Trebuie să ne imaginăm această zonă, ca de altfel în cazul oricărei construcții fortificate dacice, defrișată de copaci pentru o vizibilitate cât mai bună în caz de atac. Trebuie să fi fost grozavă atât priveliștea din cetate, de unde se putea scruta ușor Valea Grădiștei și de unde se putea comunica și cu Cetățuia, dar și vederea fortăreței observată din vale. Astăzi, rămâne doar amprenta acelor vremuri pe care o poți simți în liniștea pătrunzătoare a acestor locuri.

Sarmizegetusa Regia

Ajunși din nou la kilometrul zero, de data asta pornim la un drum lung de peste 18 km către centrul spiritual al dacilor – Sarmizegetusa Regia. De menționat și greutatea considerabilă care o aveam în spate, rucsacii aveau probabil peste 20kg.

De luat aminte!

Puțin a fost, mult mai este

Prietenii noștri ies la poze

Încă 14

Încă 9

La școala din Grădiștea de Munte

Alți prieteni, alte poze

Încă 8

Încă 4

Distanța parcursă 15,3km, altitudinea 738m, viteza medie 6km/h, timp efectiv de mers 2h:33m:42s, timp efectiv de staționare 1h:29m:54s

Traseul spre Cetatea Fețele Albe

45min de urcat prin pădure, teren abrupt și foarte ud la momentul respectiv

Curios acest cer, parcă se deplasa pe verticală… posibil să fi fost de la oboseală 🙂

După cei 18km, mai avem încă doi

În sfârșit la poarta cetății batem și noi

Impresionanți fagi, străjuiesc poteca către incinta sacră

Sesiune foto pe timp de ceață

Negură bunget

Ceața adăuga un plus de mister deja aerului mistic de la Regia

Cel mai frumos îngrijit sanctuar – Sanctuarul Mare de Calcar

Sanctuarul Mare Circular

Peste vale

Facem un ocol fortăreței – Poarta de Vest

Locuitori ai zonei fortificate

Poarta de Est

Poarta de Sud – “în paragină”

Curios fapt – la construirea zidurilor s-au folosit pietre din sanctuare… s-au făcut în grabă în fața unui pericol iminent?!

Piatră proaspăt căzută din zid – poate se sesizează și cei în măsură să ia act

O coborâre destul de abruptă din zona mai înaltă a fortificației

Drumul Pavat

Mai bun ca unele drumuri din ziua de azi

Harta

Morman de pietre (fără scop?) lângă Sanctuarul de Andezit

Canal de scurgere a apei

Ne ridicăm din nou privirea

Sanctuarul de Andezit

Din alt unghi

Priveliște sacră

Canal de scurgere pe lângă Sanctuarul Mare Circular

Discul Solar

Detaliu pe Discul Solar

Același canal de colectare trece și pe sub Discul Solar

O altă porțiune din Drumul Pavat

Canalizare subterană

Sanctuarul Mare Circular

Coborâm pe o terasă inferioară

Turn de apărare

Construcții defensive în paragină

Același canal colector ajuns la capăt

Pietre din Sanctuarul Mare de Calcar

A trecut timpul peste ele. Peste unele mai mult…

…peste altele mai puțin

Izvorul din incinta sacră

Dar trebuia să se și termine, așa că luăm cursul apei la vale

Despre o vizită la Sarmizegetusa Regia se pot spune multe, însă niciodată adevărul întreg. Asta pentru că nu se poate descrie în cuvinte. Nenumărate întrebări ne rămân agățate prin minte. Cum arăta acum 2000 de ani locul? Ce rol aveau toate acele construcții? Cum se desfășura viața într-o zi obișnuită la Regia? Ce fel de ritualuri și ceremonii aveau loc acolo? Sunt lucruri despre care știm extrem de puțin sau chiar deloc. Dincolo de întrebările cu iz spiritual, intervin întrebările de natură istorică. Era cu adevărat Regia capitala politică, administrativă și economică a Daciei? Un articol foarte interesant din revista Formula As, prezintă o altă teorie, ce vorbește de capitala dacilor ca fiind la Hațeg-Subcetate. Și zicem, chiar interesantă teorie. Dacă e să analizăm relieful din jurul Regiei, putem observa că nu e o zonă propice cultivării cerealelor. Și totuși pe Columna lui Traian, sunt prezentați soldați culegând spice de grâu la baza cetății. Un alt argument îl poate constitui așezarea prea depărtată față de drumurile principale. Într-adevăr, la Subcetate, se întrepătrund trei drumuri ce erau și în antichitate culoare comerciale: Valea Mureșului, culoarul dinspre Valea Jiului și cel dinspre Caransebeș. Întrebările sunt numeroase. Istoricii noștri nu s-au obosit foarte mult să afle adevărul, ba mai mult s-au chinuit chiar să-l distrugă. De ce nu se spun lucrurile adevărate care s-au întâmplat în timpul săpăturilor arheologice la Regia pe timpul lui Constantin Daicoviciu? Oamenii care au lucrat cu dânsul, spun că în fiecare sfârșit de săptămână, dânsul obișnuia să facă un foc zdravăn din copacii din jur, pe, și ATENȚIE, Discul Solar. Acesta este motivul pentru care Soarele de Andezit prezintă așa de multe crăpături și nu trebuie un ochi foarte fin pentru a observa că acesta a și fost refăcut o parte, în timpurile contemporane. Priviți pietrele din Sanctuarul de Andezit și nu veți descoperi nici una care să prezinte crăpături similare. Despre cum se lucra în arheologia românească există câteva relatări.

Să încercăm totuși să ne detașăm de aceste lucruri, căci adevărata comoară a Munților Orăștiei, nu este nici în aur, nici în alte metale sau pietre prețioase, nici chiar în zidurile neîngrijite ale cetăților. O particularitate interesantă, odată ce ajungi în zonă poți observa că pământul sclipește. La Regia ni se pare că fenomenul e mai intens, copacii par mai deși, iar fagii de o semeție rar întâlnită. Unde mai sclipește pământul? În Bucegi, loc în care conform legendelor, se află Osia Lumii. Ce se mai află în Bucegi? Multe voci identifică Bucegii cu muntele sacru al dacilor, Kogaionon, pe care s-a retras Zalmoxis. Ambele, zone sacre, în ambele pământul strălucește. Doar legende?

Regia pare cu adevărat centrul lumii dacice. Unde a fost capitala lor administrativă, cu siguranță nici nu are importanță. Pentru că cel mai important loc pentru ei era Sarmizegetusa Regia. Dacii erau un neam sacerdotal, condus de clasa sacerdotală, care puneau lumea spiritului înaintea lumii materiale. Este firesc ca cel mai important loc pentru ei să fie capitala spirituală, un fel de Mecca a musulmanilor dacă vreți. La Regia nu mergi pentru distracție, la Regia nu mergi însoțit de grupuri gălăgioase, la Regia nu se ascultă muzică, la Regia nu mergi cu așteptări, la Regia nu mergi cu idei preconcepute. La Regia mergi să simți locul, mergi să te reculegi. De cum pășești în incinta sacră liniștea și pacea te împresoară. La Regia lași locul să te pătrundă. Pentru că la Regia, profanul se estompează și sacrul îi ia locul. Pentru prima dată am înțeles, că despre sacru nu se poate vorbi în cuvinte atunci când l-ai simțit cu adevărat. De asta, pe Dumnezeu nu-l cunoști prin cuvinte din cărți, ci mai degrabă cu ajutorul lor, de asta, pe Dumnezeu nu-l înțelegi cu mintea, ci îl simți cu inima. În locurile acestea, timpul are o altă valoare și viața se desfășoară într-un alt ritm. Totul respiră de naturalețe, calm, pace și iubire, o vibrație înaltă care te umple prin toți porii. Trebuie doar să-ți dai voie să simți totul cu inima, cu ființa și mai puțin cu mintea. Acolo divinitatea a coborât pe Pământ.

Gânțaga

Lăsăm Valea Grădiștei în urmă și în suflet ne rămân locurile minunate pe unde am călcat, oamenii calzi pe care i-am întâlnit și chiar câinii pe care ni i-am făcut prieteni. Trei zile care nu vor putea fi descrise în cuvinte niciodată, dar noi le purtăm în inimă de-acum încolo. Ne îndreptăm spre Gânțaga cu ajutorul unori români autentici, oameni cumsecade, care, mergând spre Hațeg, ne-au luat și pe noi din proprie inițiativă, aflând în ce direcție dorim să o luăm. După trei zile pe drumuri, o binemeritată zi de odihnă.

Minunat să te trezești cu priveliștea asta

Pisica

În livadă

Cer de mai

O luăm la pas pe vale în sus

Bivol

Unde Valea Gânțagei se îngustează

Peisaj, sunet, miros, culoare, pace – o trăire intensă

Prin părțile locului există legende cu urieși și pietroaiele astea

Către apus

La păscut

Un curcubeu dublu – neobservabil în imagine

Cățel

Văcuțe pe coastă

Ajungem și în lunca Streiului

Pare-se, va fi bună recolta

Privind spre Retezat

Scrutăm Retezatul dis de dimineață…

…în drum spre gară

Final

Ce mai poate fi spus la sfârșitul unui pelerinaj în locurile sfinte ale dacilor? Nimic. Încărcați cu energie pură, contactul cu civilizația urbană te lovește năprasnic, iureșul vieții cotidiene de la oraș nu are nimic de-a face cu liniștea și pacea pe care ți-o oferă aceste locuri minunate. Nici cea mai profundă emoție nu te atinge, pentru că sentimentalismele și moralitatea nu au nimic de-a face cu divinul, așa cum spunea René Guénon. Pentru un timp, rămâi conectat acolo, în sacru, până ce profanul reușește să te doboare și să te tragă din nou în cotidianul mediocru și superficial. Ce nu poate scoate însă din tine, e flacăra de lumină pură care a rămas sădită adânc în suflet. Undeva acolo sus, cineva chiar ne iubește!

Advertisements

11 thoughts on “Călătorie în inima Daciei

  1. SALAGHIE ADRIAN

    Cunoașterea rădăcinilor propriului neam ar fi o datorie de onoare spunea Nicolae Iorga….dureros de adevarat…..dar oare nu se rascolesc acei oameni de o intelectualitate stralucita si de un patriotism pur……in morminte vazand de acolo de sus ..in ce se transforma un popor de care se spunea ca e sfant………
    Apreciez….scrierile tale, gandurile tale, emotiile tale…..patriotismul tau…….iubirea ta fata de istoria sfanta a acestui popor…….da-mi voie sa-ti fiu partas….in aceste simtiri….. problema e ca suntem putini…dar doar asa..putem sa tinem in viata ceea ce altii vor sa distruga voit………un spirit…o traire……un simtamant de apartanenta la ceva sfant si unic…..
    Mii de felictari…..din multe puncte de vedere….

    Reply
    1. gebeleizis19 Post author

      Mulțumesc de aprecieri, Adi! Demersul meu pleacă exact de-acolo, menținerea vie a flăcării ce-o poartă în suflet acest neam, o flacără ce a ars întotdeauna pentru și prin Divinitate.

      Reply
  2. Camilo Duarte

    Writing from Bogotá, Colombia here. I am interested in the Discul Solar but can’t find any information. Do you know something about this? Quite an intriguing place you have there!

    Reply
    1. gebeleizis19 Post author

      Unfortunately I am not aware of any writings in Spanish or English about the Solar Disc. The place is still a mistery to us too, we don’t know many details about it. Much of the writings about Sarmizegetusa are based on hypothesises. Anyway, thanks for your interest! 🙂

      Reply
  3. leo

    “O altă întrebare ar fi: Dacă Regia era capitala Daciei, de ce incinta sacră, nu apare înconjurată de ziduri, așa cum i-ar sta bine unei capitale…”
    gebeleizis19, “Incinta Sacra” era inconjurata de ziduri, pe partea estica, astazi mai este vizibil unul dintre turnurile incastrate in acele ziduri.

    Reply
    1. gebeleizis19 Post author

      Aveți dreptate. Într-adevăr, am coborât o terasă mai jos și am văzut turnul cu pricina, am omis asta în textul meu. Am făcut și corectura necesară pentru a nu crea confuzii inutile. Între timp, după cercetările cu tehnologia LIDAR ale celor de la BBC am aflat că Regia era un complex mult mai mare decât știam până acum. Cine știe cu adevărat ce-a fost acolo… eu sunt pentru a păstra deschise ipoteze de lucru. Mulțumesc de observație! 🙂

      Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s