Osia Lumii

…sau Axis Mundi, Polus Geticus sau Carmines Mundi e posibila denumire, după anumite voci, sub care se cunoștea în trecut Vârful Omu. Celălalt munte sacru al României, alături de Călimani, așa cum îi prezintă Vasile Lovinescu în Dacia Hiperboreeană, Bucegiul, fascinează deopotrivă pe profan și pe inițiat (în ale muntelui, ca să nu creem confuzii). Oricine trece pe Valea Prahovei nu poate să nu rămână impresionat de măreția acestui munte, masivitatea pe care o degajă datorită pereților de stâncă care se avântă brutal spre pământ sub cel mai drept unghi posibil, silueta lor impunătoare putând sensibiliza și întoarce măcar pentru o clipă către natură și cel mai înverșunat suflet modernist ori ultraortodox în ale civilizației urbane de secol XXI. Și cum să nu te folosești de asemenea decor pentru a construi un monument care să se ridice măcar o idee la înălțimea sacrificiului suprem pe care l-au făcut ostașii români în Primul Război Mondial. Astfel, cu acest gând imprimat în inimă, Regina Maria și Regele Ferdinand, inițiază construcția unui monument care se va intitula Crucea Eroilor Neamului, ridicată între 1926-1928, pe Muntele Caraiman. Monumentul care veghează de la înălțimea de 2291m împrejurimile orașului Bușteni, constituie un punct de atracție în plus pentru maiestuoșii Bucegi. Și ăsta ar fi doar începutul, adevărata comoară situându-se pe văile înguste și abrupte ale masivului și apoi acolo sus în creastă și pe platoul Bucegilor, unde Babele continuă să ne spună povești cu Feți Frumoși și Iliene Cosânzene, iar Sfinxul veghează cu privirea lui taciturnă îndreptată către Omu, acest pământ sfânt.

Și cu asemenea CV, cum de nu ne-am încumetat până acum pe acolo? Păi, e foarte simplu. Datorită șlapiștilor și pantofarilor care abundă prin Bucegi, în special în zona Babele, deci într-un cuvânt, datorită profanului care nu știe aprecia această comoară a naturii, și anume, muntele. Și ei au fost, și ei nu ne-au “înșelat” așteptările. Trebuie să o spun cu regret, dar Bucegiul este cel mai poluat și murdar munte pe care am fost. Mormane de peturi și ambalaje se adună pe vâlcelele de pe platoul Bucegi, după topirea zăpezii, iar traseul pe care am urcat noi păstrează multe urme de (ne)civilizație. Chiar dacă se poate considera o măsură dură și radicală, pentru prezervarea în condiții cât mai bune a acestui parc natural și național, ar fi mai bine ca telecabinele de acces să nu mai funcționeze. Astfel, cel care își dorește cu adevărat, va face un efort și va urca per pedes acolo sus.

Revenind, o tură în Bucegi era imperios necesară și astfel, apelul către doritori a fost lansat. Au răspuns prezent: Adi, Bogdan B., Bogdan L., Cristi, Lori și subsemnatul. O formulă cu doi trupeți cvasi noi și un traseu abordabil pentru orice montaniard fie el și începător, atâta timp cât stai bine cu condiția fizică, nu-i așa Adi? Prima zi, o urcare destul de brutală până pe platou, dar un traseu, cruce albastră, care te aduce cât mai repede către cota 2000. Obiectivele care ar trebui atinse în aproximativ nouă ore de traseu în prima zi ar fi Crucea Eroilor, Babele, Sfinxul și Cabana Omu ca punct terminus. Ziua a doua o coborâre destul de lejeră către Bușteni prin Valea Cerbului, bandă galbenă. Dar să lăsăm mai bine imaginile să vorbească.

Intrăm pe tărâmul fermecat

Primul popas mai serios, Adi avea încă chef de haz

Bogdan avea chef de plajă

Prima priveliște mai spectaculoasă

Apa vie

Zalmoxis te iubește!

La popasul ăsta s-a mai redus cheful de haz

Ni se dezvăluie Valea Jepilor

Natură...pur și simplu!

Chipul care ne veghează

Aici s-a diminuat de tot hazul, efortul depus își spune cuvântul. Continuăm

Pe lanțuri

"Pierdut" între stânci

Lori, cu voie bună

Privind către...

...înălțimi

Cetatea Bucegilor

Cărări cu soare

Cabana Caraiman

Popasul principal al zilei lângă Cabana Caraiman. Lui Adi i-a revenit hazul

Momentul acesta al zilei ne găsește puși în fața situației de a lua o hotărâre cu privire la traseu. Din păcate timpul nu ne mai permite ca să trecem și pe la Crucea de pe Caraiman și pe la Babele și Sfinx, astfel că drumurile noastre se despart. Cristi și Bogdan L. vor merge pe Caraiman (deoarece au mai văzut Babele și Sfinxul), în timp ce restul trupei va lua drumul Babelor. Remarca zilei:

C: -Te interesează Crucea?

A: -Deloc.

Cele două trasee

Să mergem o vreme cu Cristi și cu Bogdan

Deasupra Văii Jepilor

Pe undeva pe acolo jos am urcat și noi

A trecut vara, trece și vremea lor

Acolo unde se avântă vulturii

Privire asupra Jepilor

Străjer...

... al Bușteniului

Crucea Eroilor Neamului

Postăvaru și Piatra Mare

În fundal, Ciucașul

Pe Caraiman

Vedere de ansamblu către Babele din apropierea Coștilei

Sfinxul din partea opusă

Între timp noi ne îndreptam către Babele

Acolo ne întâmpină o gazdă foarte simpatică

Babele

Sfinxul

La o poveste lângă Sfinx

În paza Măriei Sale

Revenim la Cristi și la Bogdan pe platoul Bucegilor

Perspective asupra Colților Morarului. Per ansamblu...

... și prim plan

Îngenunchind în fața Regelui Munte

Contemplare de pe Vf Bucura-Dumbrava

Serpentine - traseul pe care vom coborî a doua zi

O altă perspectivă asupra Colților Morarului, de data asta din partea lui Lori

Pe sub Cerdac...

... spre Omu

Revederea...

... la apus

Căci este sara-n asfinţit

Şi noaptea o să-nceapă

Omu' pe Omu

La steaua care-a răsărit

Stația meteo de pe Omu

Lori încearcă să întreacă aparatul foto

De data asta a reușit

La răsărit...

...așteptăm...

... savurăm...

... admirăm

Încă puțin

Și iată-l!

Ireal

Merită tot efortul

Din altă lume

Cel mai frumos răsărit din viața mea

Reluăm sesiunea foto, ceva timp mai târziu. Alpinistul

Ni se face dor de Crai

2507m - ne luăm rămas bun

Șaua Cerbului

Diagonală

Zimți

Ia stai așa, ceva îmi pare cunoscut

Să fie Ciucașul? Hmm, să mă dau mai în spate

Da, clar aduce a Ciucaș!

Urmărind...

Spectacolul naturii

Mai coborâm oleacă

Români în România

Aruncăm o ultimă privire asupra Văii Cerbului...

... înainte de plimbarea relaxantă prin pădure

Ultimul popas înainte de Bușteni. La povești cu Irina și Lucian

Final

Ca și concluzie, a fost o tură absolut memorabilă din toate punctele de vedere. Bucegii sunt minunați, vom mai reveni. Adi, care este cel mai “tânăr” în ale muntelui s-a declarat fan, deci am mai câștigat un membru permanent în turele noastre pe munți. Sezonul de vară s-a încheiat…urmează iarna. Iar la anul, Apusenii și Rodnei, cel puțin… La bună vedere!

“În drumul Dvs nu luaţi nimic, doar imagini, nu omorâţi nimic, doar timpul, nu lăsaţi nimic, doar urmele paşilor voştri….şi mai reveniţi. Oricând!”

8 thoughts on “Osia Lumii

  1. ana maria

    De fiecare data povestile si fotografiile postate de tine au un farmec aparte, dar parca de data asta te-ai intrecut pe tine:))
    Efectiv mi s-a taiat respiratia……o fi din cauza muntelui, o fi din cauza lui Zalmoxis sau din cauza ca vara asta am tradat muntele pentru Delta??Chiar nu mai are importanta, cata vreme prin fotografiile postate am fost martora spactacolului naturii acolo sus, pe crestele muntilor pe care ii iubim atat de mult.Felicitari pentru tura si sper ca o data si o data vom urca impreuna..Cine stie, poate macar pe Ceahlau:))

    Reply
  2. gebeleizis19 Post author

    Mulțumesc frumos de aprecieri! Și voi îmi dați puterea să fac ceea ce fac, pentru că imboldul este să arăt că România este frumoasă, iar când primesc aprecieri, înseamnă că am atins unde trebuie. Fiind un blog public, mi-aș fi dorit ca mai multă lume să-și publice comentariile aici și să nu mi le spună personal. Am primit cuvinte frumoase și, nu le primesc pentru mine, ci pentru subiectul din imagini, adică țara mea, a noastră. E păcat să se irosească asemenea cuvinte într-o arhivă prăfuită de mess. Mulțumesc și o zi bună tuturor! 🙂

    PS: Ana Maria, poate anul ăsta pe zăpadă, în Ceahlău?

    Reply
  3. ana maria

    Si eu am aceeasi problema cu scrisul pe blog. Din cand in cand mai postez si eu cate ceva pe blogul meu ( nu atat de frumos si interesant ca tine:)) dar lumea nu prea are curaj sa scrie. Oricum, sa stii ca eu apreciez ceea ce faci. Si da, cu mare drag mi-ar placea sa ne vedem pe Ceahlau.

    Reply
  4. Laurean

    Alaturi de Retezat si Rarau, Bucegii cu al lor Sfinx sunt una din zonele cu mare incarcatura vibrationala ce nu trebuie ratata de nici un român. Insa acolo “sus”, cred eu nu ar trebui sa ajungem fara un mic efort, macar fizic. Ma bucur ca am reusit si eu sa intalnesc in sfarsit privirea Sfinxului…O iesire frumoasa, pe o vreme excelenta. La cat mai multe!

    Reply
  5. Rodica

    Exceptionale imagini! Bravo Rares ! Nu am mai fost in Bucegi de 10 ani , dar acum ca am revazut locurile , datorita tie, ma gandesc la anul sa-i fac o vizita . Cine stie?! 🙂 Felicitari inca o data !

    Reply
    1. gebeleizis19 Post author

      Mersi frumos! Dar pentru cadre trebuie să mulțumim în primul rând fotografilor. Eu de data asta nu am participat direct la luarea cadrelor. Eu am fost doar scenarist, regizor și la montaj pentru colajul ăsta de imagini. Mersi încă o dată de aprecieri! 🙂

      Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s