Ce ne-a adus libertatea de după ’89?

Aristotel

Educaţia este un ornament în vremuri de prosperitate şi un refugiu în vremuri de restrişte.
Aristotel

Multe se pot spune despre schimbările avute în acești ultimi 20 de ani, însă, prea puține bune și majoritatea mai puțin bune. Problema este că noi plătim această libertate îndoit: au plătit-o cu sângele lor niște tineri manipulați de interese obscure și venetice, dar plătim și acum în fiecare zi prețul unui ideal pe care n-am știut să-l gestionăm. Și una din marile probleme care ne frământă la momentul actual este faptul că viitorul s-ar putea să nu sune nici el prea bine. De ce? Pai de-aia! Pentru că acești ultimi 20 de ani ne-au adus generația tânără într-o continuă îndobitocire, ajungând ca analfabetismul să fie o molimă care urcă până în instituțiile superioare de învățământ cu repercursiuni în toate domeniile.

Să vedem puțin cum scriu tinerii din România pe forumuri, demonstrând că limba română le este străină iar regulile gramaticale se inventează pe loc. Pentru a putea vedea poz(n)ele la mărimea lor, dați clic pe ele.

 

Sau l-ați

Sau vreo

În contextul de față, formularea corectă era: Lipsesc (din) arhive (fișiere - n.a.). Mai sunt unii care observă.

Iată și reacția, demnă de gramatica și modul elevat de exprimare (în acronime). Dar a venit încă un răspuns pe măsura 😉

St sg pb ceeeeee???!?! Lenea e cucoană mare...

Dacă ar vedea, ar fi tristețe mare printre profesorii vechi de limba română că despre cei noi, am să-i dau cuvântul domnului Dan Ungureanu să ne vorbească, discurs pe care l-a susținut cu ocazia unei dezbateri despre învățământul românesc.

“Le-am cerut  studenților mei, anul III Română-Engleză, să comenteze, în engleză, un poem  englez din secolul XIX, la alegere. Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul XIX și nici o poezie.  (Au studiat în anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley).  Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru Romeo și Julieta (numita  alternativ “roman“, novel, ori poem).  Restul de cincisprezece din șaizeci, care și-au amintit totuși o poezie, au scris totuși în engleză. Am corectat mai jos greșelile lor :

Pluralul lui viu nu e vi, ci vii. Verbul a lua nu se scrie i-au. Obijnuit e incorect. Îi nu se scrie despărțit, î-i. Să de-a e incorect (corect e să dea). Nu se zice propiu, ci propriu.

Them nu poate înlocui their. Nu se poate spune them mother în loc de their mother. Intitulated nu există în engleză (cf. Merriam-Webster). Combinated nu există în engleză. To enjoy of life e incorect ( verbul to enjoy e tranzitiv). Writted e incorect în loc de wrote. Poetry nu e identic cu poem. Lirycs nu e ortografiat corect, și cu siguranță nu înseamna textul unei poezii, ci versurile unui cântec. Roman nu există în engleză, corect e novel. Disapointness nu există, corect e disappointment. Beautifuly thing e incorect. Tryed e incorect. Gaves nu exista (give sau gave). Tooked place e incorect. Tabloul Gioconda nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci. Romeo and Juliet nu e un roman. Romeo and Juliet nu e un poem. Shackspear nu se scrie astfel.

Dacă se dădea admitere la facultate ei ar fi căzut la admitere.Toți acești tineri vor deveni profesori de limba engleză și română peste trei luni. Îmi este inexplicabil cum asemenea studenți pot deveni profesori, când în orinduirea veche, bolșevică și totalitaristă, ei n-ar fi putut nici măcar trece admiterea. Cum s-a ajuns în această situație ? Puțin după Revoluție, prin 1995, cred, au apărut locurile cu taxă la Universități. Ceva mai târziu s-a suprimat concursul de admitere. Astfel, Universitățile au dat de gustul banilor. Studenții deveneau intangibili. Devreme ce plăteau, prezenți sau nu, trebuiau să treacă examenele, trebuiau să capete diplome. După diplome, dădeau concursul de titularizare, pe care nu-l luau, rămâneau suplinitori, și titulari negăsindu-se, tot suplinitorii predau. Primii studenți pe bani au terminat prin 2000. Primii lor elevi au terminat liceul prin 2004. După implementarea programului Bologna , studenții au terminat în trei ani în loc de patru sau cinci, cu lucrări de licența de șaizeci de pagini, nu de o sută sau două sute. Lucrările scurte pot fi cumpărate sau descărcate contra cost de pe Internet, de pe situri specializate (o sută de lei bucata).

Liceenii intră pe bani la Universitate, fără admitere, termină în trei ani, devin profesori suplinitori, iar elevii lor sunt prost pregătiți, mai prost pregătiți decât precedenții. Paradoxal, se face mai multă școală la liceu decât la Universitate : la liceu, profesorii pot încă să lase repetenți elevii care nu învață, fiindcă liceul e gratuit, iar profesorii nu sunt plătiți după numărul de elevi.  Studenții sunt mai prost pregătiți decât elevii de liceu.

Le-am cerut celor șaizeci de studenți ai mei referate. Din șaizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise (copy paste) de pe un site de internet, www.referate.ro.

O vină pentru situație o are așa-numitul învățământ axat pe competențe. În noul sistem, elevii, vezi Doamne, nu mai tocesc date seci, ci dobândesc competențe.  Mare este confuzia din capetele pedagogilor de școală nouă ! Există materii axate pe competențe (a învăța engleză, franceză ori muzică înseamnă să știi vorbi engleză, franceză, respectiv să cânți, fluieri sau fredonezi melodii). Există materii bazate pe cunoștințe (istoria, geografia, anatomia și zoologia, de pildă). Există materii intermediare, ca biologia și chimia, în care competențele și cunoștințele sunt complementare.  Cultura generală e alcătuită doar din cunoștințe. Educația axată pe competențe naște monștri, fiindcă a ști cine a pictat Gioconda e o cunoștință, nu o competență.  O altă studentă, tot de anul III Litere, mă înștiințează că poetul ei preferat e Macedonski, autorul frumosului poem Mistrețul cu colți de argint. Pe vremea mea, a numi pe cineva “autorul meu preferat” presupunea măcar să-i poți identifica poeziile.  Se presupune că un absolvent de engleză știe după trei ani că în engleză, romanul se numește novel.

Este imperativ necesar, e indispensabil ca să se revină la Universitatea gratuită cu concurs de admitere și cu număr limitat de locuri.  E suficient că s-a închis un cerc vicios, ca absolvenții de universități fast-food au virusat învățământul gimnazial și liceal, și trimit universităților liceeni care nu știu nimic. Conform cu situl QS, Quaquarelli Symonds, Israelul, țara mică, cu suprafața Moldovei, are trei universități pe locurile 102, 114 și 132 din lume. Carolina din Praga e pe locul 230 în lume. Universitatea Eotvos Lorand  din Budapesta e pe locul 400. Universitatea București e pe locul 500, lângă Universitatea din Szeged , (populație 166 000 locuitori) universitatea Kwazulu din Africa de Sud, din Bangladesh , Kazahstan și Sri Lanka . Universitatea din Liubliana e pe locul 400. Universitatea Iagelona din Polonia e pe locul 302. Universitatea Ben Gurion, din desertul Neghev, e pe locul 323. Universitatea Babes-Bolyai este dupa locul 600, lângă niște universități saudite, srilankeze și kazahe (nisip, junglă, nisip). Situl ARWU al Institutului de Pedagogie al Universității Jiao Tong se oprește la primele cinci sute de universități din lume, unde pe la coada se afla Universitatea Kwazulu Natal, cea din Liubliana și cea din Wellington, Noua Zeelandă. Universitatea din Bucuresti are de ajuns din urmă universitatea zulusă din Durban , cea slovenă (Liubliana, 280 000 locuitori) și cea din Wellington (386 000 locuitori, la capătul lumii, în largul Pacificului).

Am expus în Observatorul cultural, numărul 296 din 2005, cazul unui profesor universitar de latină . Greșelile de traducere pe care le făcea demonstrau o cunoaștere precară a limbii latine.

(Solilocviile lui Augustin) Aliud est enim exhausta pestis, aliud consopita. Una este o epidemie terminată, altceva e o epidemie care mocnește. Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 60: „…una sunt secăturile molimei, și alta scufundările în somn adânc“. (

Etica lui Abelard) Poenitentia est commissa deflere et flenda non commitere. Căința înseamnă să deplângi cele săvârșite și să nu săvârșești lucruri de deplâns. Dan Negrescu, Etica lui Abelard, p. 81: „Căința a fost dată spre a plânge, dar nu înseamnă că plânsul o și face eficientă“.

(Solilocviile lui Augustin) Hoc ergo unum superius praetermiseras. Trecuseși  cu vederea acest lucru mai sus.  Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 82 : „Așadar, acest lucru îl pui mai presus“.

(Toma de Aquino, De ente et essentia) sicut diaphaneitas de aëre…“ – …ca transparența la aer… Dan Negrescu, traducere, p. 85: „… starea diafană în aramă…“.

Un om care confundă a neglija cu a pune mai presus, și care confundă transparența aerului cu opacitatea aramei, prevedeam în acel articol, va deveni în curând conducător de doctorate în limba și literatura latină. Profeția mi s-a adeverit. Din 2009, profesorul dr. Dan Negrescu, de la Facultatea de Litere din Timișoara , conduce doctorate în limba și literatura latină.

Învățământul românesc e prăbușit cu totul. Predau profesori care fac greșeli de clasa a șasea. Absolvă cu diplomă, studenți care acum cinsprezece ani ar fi căzut la admitere. Conduc doctorate oameni total necalificați. Comisia centrală de acreditare a titlurilor universitare face conducători de doctorat în glumă.

Să nu se mai mire nimeni ca n-avem universități remarcabile cu cercetători remarcabili, când înșiși conducătorii de doctorat se fac din carton lipit cu aracet.

Am cunoscut din mers, pe stradă, în aprilie 2010, un domn, Chira, din Bistrița ori Dej. De meserie făcea garduri de fier. Ca studii, isprăvise liceul cu vreo patruzeci de ani în urmă. Am stat cu de vorba despre Eugen Barbu, Ivasiuc, Blaga, Esenin, Petru Culianu, Cioran, I. D. Sirbu și Art Nouveau. Citise imens. Am stat de vorbă la Sasca Montană cu un bătrânel sărman, Mircea Bragea, despre navarhii de la Arginuse, Hannah Arendt, Parinteasca dimindari, poeziile lui Dinescu, Ernest Renan, despre depozite cuaternare porfiroblastice, marnocalcare triasice și Ben-et-Nash, prima stea din Ursa Mare. Ca studii, avea cinsprezece ani de temniță grea după 1950.

Când universitățile românești vor fi în stare să cultive intelectuali de talia absolvenților de liceu din vremea lui Dej, de talia pușcăriașilor din vremea lui Groza, fiți amabili și treziți-mă. Problema universităților din România nu e să ajungă din urmă cine știe ce universități vestice. Problema universităților noastre e să ajungă din urma nivelul  liceelor românești din 1988. Și atunci mai vorbim. Educația e singurul domeniu în care nu se vorbește de greaua moștenire a comunismului. Regimul de debandadă, numit democrație și miniștri incapabili și iresponsabili au transformat învățământul românesc într-un haos. Din toti olimpicii internaționali români de anul trecut, unul singur s-a înscris de nevoie la Universitatea din București, fiindcă nu știa engleză, ca să devină bursier la o Universitate străină.

Fac încă patru profeții :

Peste cinci ani nici un liceean olimpic nu se va înscrie student în vreo universitate română.

Peste zece ani, nivelul de analfabetism al studenților români va fi același ca cel pe care l-am pomenit mai sus.

Peste zece ani nici o universitate românească nu va intra în lista primelor cinci sute de universități din lume, iar kazahii, saudiții, srilankezii și zulușii ne vor privi ca și acum, de sus.

Nici peste zece ani ministerul educației nu-și va decupa din presă un articol despre starea învățământului român, ca să-l aibă la îndemână.”

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s