Mesaje peste milenii II

“Vom fi iarăși ce-am fost și mai mult decât atât!”

Petru Rareș

milen. 6 – 3 î.e.n. Culturile neolitice din spațiul carpato-danubiano-pontic (Starcevo-Criș, Vinca-Turdaș, Hamangia, Vădastra, Boian ș.a.) atestă o populație numeroasă având ca îndeletnicire agricultura primitivă și creșterea animalelor, folosind unelte de piatră șlefuită și o ceramică variată ca formă și bogat decorată.” Citatul este extras din cartea O istorie a lumii antice, autor, Horia C. Matei. Poate dorește autorul să ne explice cu ce unelte de piatră a fost creat simbolul soleiform de pe megalitul(foto) aflat la Gura Haitii. Perfecțiunea lui nu indică în nici un fel folosirea unor unelte de piatră cu precizie îndoielnică. Întrebarea merge și mai departe, analizând simbolul, acesta nu pare nici a fi sculptat cu o daltă de metal, ceea ce se presupune că nici măcar nu exista în mileniul IV î.e.n. pe acest teritoriu.

Dacă în mileniul VI î.e.n. pe teritoriul transilvănean regăsim o scriere pictografică la Tărtăria, o scriere alfabetică întâlnim pe alte vestigii descoperite în sec. al XIX-lea. Este vorba de așa numitele Tăblițe de la Sinaia. Povestea lor este destul de controversată și ca și alte urme care vorbesc despre o civilizație avansată pe acest teritoriu au fost ocultate, denigrate sau stigmatizate. Tăblițele au fost descoperite cu ocazia lucrărilor de ridicare a Castelului Peleș, fiind în număr de peste 100, turnate în aur. Există mai multe teorii în legătură cu dispariția valorosului tezaur, dar adevărul întârzie să apară la suprafață. Voci care au dorit să rămână în umbră aduc totuși câteva raze de lumină asupra ceții din jurul tăblițelor. Într-un interviu acordat unui ziar din Toronto, lingvista Aurora Pețan, face cunoscute unele lucruri aflate de la un domn care se recomanda a fi din partea Academiei Ruse. Potrivit acestuia, astfel de tăblițe se găsesc și pe teritoriul Rusiei, iar cel puțin 40 de exemplare se regăsesc azi în Banca Națională a României. De asemenea, acesta a mai dezvăluit faptul că pe teritoriul României ar mai fi încă trei tezaure cu asemenea tăblițe, unul la Mănăstirea Tismana, altul undeva în Munții Bucegi, iar altul chiar lângă Sarmizegetusa. Oricare ar fi fost destinația acestei inestimabile comori, să încercăm să revenim la esențialul comorii și anume ceea ce conțin. Înainte de a-și pierde urma, tăblițele au fost turnate în plumb din ordinul regelui Carol I, în a cărui custodie se aflau, după ce le-a primit de la Guvernul condus de Lascăr Catargiu. În momentul de față acestea zac în subsolul Institutului de Arheologie din București, nefiind nici măcar inventariate. (!) De altfel, profitând de acest fapt, multe dintre tăblițe au și dispărut între timp, fiind traficate în diverse colecții personale.

Au existat și oameni pe care însă, dezinteresul sau interesul meschin nu i-a făcut să treacă pe lângă aceste tezaur nepăsători, astfel că, tăblițele au fost fotografiate  înainte de a dispărea și au putut fi expuse studiului celor interesați. În cadrul Kogaion 2005, al VI-lea Congres Internațional de Dacologie, domnul Adrian Bucurescu a venit cu câteva lămuriri asupra conținutului inscripționat. În primul rând pentru scriere este folosit un alfabet propriu, considerat geto-dacic. Limba este asemănătoare românei și albanezei, deci cu un vădit substrat tracic. Tăblițele conțin nume de regi, zei, ape, cetăți dacice, cunoscute și din alte surse , precum și alte date cu caracter istoric. Un fapt demn de reținut, este că tăblițele menționează originea atlantă a populației din această zonă, lucru prezent și în alte surse cu caracter mai mult sau mai puțin convențional. Faptul că acest continent mitic Atlantida a existat, se pare că nu e chiar o simplă legendă, devreme ce, mai multe popoare dețin tradiții orale sau scrieri ce fac referire la el, iar lucrurile încep tot mai mult să se lege. Se afirmă din ce  în ce mai  des în cercurile de istorici, cercetători sau arheologi, ca a fi veridice, legendele conform cărora înainte de a se scufunda, locuitorii Atlantidei au format mai multe echipe care au plecat pe alte continente pentru a întemeia colonii.  Sunt cunoscute cazurile din Egipt sau Americi. Putem astfel face legătura de ce au existat construcții în aceste zone ce nu pot fi atribuite unor oameni primitivi: Complexul de la Ghiza, Egipt, considerat ca având o vechime de 12 500 de ani, sau orașul bolivian Tihuanaco, cu o vechime de peste 17 000 de ani. Același lucru e posibil să se fi întâmplat și aici, însă mai degrabă o dezvoltare în sens spiritual, acest teritoriu fiind recunoscut pentru această înclinație. Ca o completare, în sprijinul afirmației că suntem urmașii unei vechi colonii atlante, vin și cunoscutele poeme indiene, Ramayana și Mahabharata. Astfel, conform cercetătorilor britanici de la Universitatea Cambridge, evenimentele relatate în cele două epopei nu au putut avea loc decât în Europa, într-un teritoriu cuprins între Carpați și actuala zonă a Germaniei. Practic, spun ei, analizând vegetația și fauna descrisă, acestea corespund doar acestei zone, menționate. Poemele descriu printre altele și episoade de războaie în ceruri între zei, ce aveau niște arme ce ne duc de multe ori cu gândul la rachetele moderne sau explozii nucleare. Ori asemenea tehnologie se spune că dețineau și atlanții.

Subiectul cercetării acestor tăblițe a fost considerat a fi “ciumat” devreme ce “dacă te atingeai de el, riscai descalificarea profesională, oprobriul breslei” , remarca jurnalistul Dumitru Manolache. De unde această atitudine atât de înverșunată pentru denigrarea unui asemenea tezaur?!

Continuăm periplul asupra misterelor dacice și ne oprim la Cuiul Dacic. În sanctuarul dacic de la Racoș, au fost descoperite cuie vechi de 2000 de ani ce nu ruginesc. Bineînțeles că, autoritățile statului adoptă aceeași atitudine nepăsătoare și rău voitoare și ascund totul. Astfel primele bucăți descoperite sunt preluate de Institutul de Arheologie din Cluj și nu se mai aude nimic despre ele. Andrei Vartic din Republica Moldova, de profesie fizician-spectroscopist,  lucrând pe șantierul arheologic de la Racoș, primește un astfel de cui, pe care se decide să-l analizeze. Institutul Metalurgic din București refuză să facă analiza cuiului, astfel că acesta e studiat la Chișinău, și mai apoi, la Institututul Metalurgic de la Leningrad. Compoziția analizată cu raze X, stârnește uimire, cuiul conținând de fapt alfa-fier pur în proporție de 99,97%. Ceva neclar? Această puritate poate fi obținută doar în Cosmos sau în laboratoare speciale! Dar în accepțiunea unora, străbunii noștri erau primitivi și au importat metalurgia din Asia Mică. De ce nu s-a descoperit și în Asia Mică așa ceva?! În lume se mai cunosc doar două obiecte cu asemenea proprietăți, stâlpul de fier de la Delhi și un disc de fier din Mongolia. Pe lângă cuiele descoperite, pe același șantier s-au mai găsit calupuri de fier de 40 kg, datând din vremea când se zice, cea mai avansată civilizație a antichității, romanii, nu puteau topi calupuri mai mari de 25 kg în cuptoarele lor.

Așadar, tehnologie NASA la daci. Și încă ceva ce ar putea ajuta NASA. Calendarul dacic, unul din cele mai precise din Antichitate, este foarte asemănător mult mai celebrului calendar mayaș, ce cuprinde date astronomice exacte, mergând cu milioane de ani în urmă.

Mai pot fi denumiți strămoșii noștri barbari sau primitivi? Cred că lucrurile descrise stau mărturie, iar răspunsul vine de la sine.

Luând în considerare toate aceste date, cum putem noi considera că populația dacă a fost asimilată și romanizată în ceva mai bine de 160 de ani. Ce însemnătate să fi avut această civilizație pentru romani, ca în urma cuceririi Daciei să se organizeze cea mai mare sărbătoare cunoscută în istorie: 123 de zile de sărbătoare, timp în care cetățenii Romei au mâncat și au băut gratis pe cheltuiala statului? Să se fi ostenit romanii șase ani să cucerească un stat de barbari și mai apoi să organizeze cea mai mare sărbătoare din istoria omenirii? Pentru ce aceste lucruri? Și cum a fost romanizat acest popor când doar 14% din teritoriul Daciei a fost cucerit? În Marea Britanie, romanii au stat șase secole și nu s-a păstrat nici urmă de latinitate, iar aici cu doar 14% teritoriu sub ocupație romană timp de 165 de ani, s-au romanizat inclusiv cei 86% daci liberi. Dar de ce nu se pune accentul în manualele de istorie, pe faptul că legiunile de romani aduse în Dacia după 106, erau alcătuite în cea mai mare parte din mercenari, care nu cunoșteau latina și practic nu aveau cum să romanizeze populația băștinașă?! Cum se face că Transilvania, sub ocupație străină fiind timp de 800 de ani, și-a păstrat și tradițiile și limba nealterate?! Cum se face că există o așa bună unitate de limbă pe aceste teritorii, când în peninsula italică există peste 1000 de dialecte?! Să fie cumva în eroare istoricii care susțin romanizarea dacilor și apariția poporului daco-roman numit ulterior poporul român?! Judecați fiecare după cele expuse.

Ce să se fi întâmplat totuși atunci, pentru că din perspectiva enunțată mai sus, ceva nu pușcă, nu e la locul lui. Să vedem atunci teorii lansate de alți istorici de origine străină, care au studiat vechea civilizație a Europei. Astfel, istoricul american Maria Gimbutas, lituaniancă la origine, studiind, cultura și populațiile Europei, afirmă că leagănul civilizației europene se află în zona carpato-dunăreană. Ulterior, pelasgii, așa cum erau denumiți vechii daci, au emigrat și spre alte zone, în special, la sud și la vest. Astfel se explică latinitatea, popoarelor din vestul Europei și a celor la sud de Dunăre cum sunt aromânii din Macedonia. Aceștia din urmă au fost izolați într-o insulă de latinitate de migrațiile triburilor grecești în mileniul II î.e.n. iar mai apoi de către slavi, mult mai târziu în era noastră. Faptul că romanii se înțelegeau fără intermediar cu dacii este mult mai plauzibil acum, ambele popoare vorbind o limbă asemănătoare, iar faptul că și ceilalți daci liberi, necuceriți vorbesc aceeași limbă cu dacii “romanizați” apare mult mai logic.

Falsificarea istoriei unui popor este o chestiune până la urmă ce tinde să atingă zone sensibile, asemenea oameni putând fi ușor acuzați de lipsă de patriotism sau chiar mai mult. Dacă de-a lungul timpului, anumite circumstanțe istorice au făcut ca România să-și caute identitatea alături de alte țări (de ex: Franța) pentru a urmări unele interese de natură politică, se dovedește totuși o gravă eroare în a ascunde istoria reală propriului neam, acesta fiind confuz și debusolat în ceea ce înseamnă identitatea sa între ceilalți cetățeni ai Europei și ai planetei.

În definitiv, acest articol nu izvorăște nici din mândrie națională, nici din orgoliu personal, ci doar din dorința de a repune în drepturi un neam asupra căruia se acționează constant pentru a-l dezrădăcina. Și totuși încă suntem aici! Și nu de 2000 de ani, ci de mai bine de 10 000 de ani. Evoluția societății are o traiectorie ciclică în spirală, iar noi am atins  pragul cel mai de jos al spiralei. E timpul să ieșim din nou cu fruntea sus pe scena istoriei.

Așa să fie!

Advertisements

4 thoughts on “Mesaje peste milenii II

  1. Mircea

    Bravo Rares. Ai readus in discutie una din dovezile nedorite in multe cancelarii europene: tablitele “de la Sinaia”.
    Nu ai acces si la presa? E timpul prea scurt pana in decembrie 2012 si poporul asta buimacit de nerozii autohtoni si viclenii de afara, trebuie luminat.

    Reply
    1. gebeleizis19 Post author

      Mulțumesc pentru aprecieri! Asta e și dorința mea, să mai luminăm poporul. La presă nu am acces, dar blogul e liber și pe Google. Să zicem că fac eu presa mea, liberă și independentă de orice intervenții. 🙂

      Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s