Cine-a zis că e uşor?

“Dacă stai să judeci oamenii, nu vei mai avea timp să-i iubeşti.”

Maica Tereza

Ne confruntăm zilnic cu tumultul vieţii şi de multe ori ieşim după acest carusel de încercări istoviţi, înfrânţi, obosiţi, trişti, dezamăgiţi, iar în momentele de linişte şi singurătate ne poate încerca un sentiment straniu, vecin cu depresia. Şi-atunci pentru a echilibra balanţa ne pierdem în lucruri iluzorii, facem excursii în cele mai exotice ţări, umblăm în cluburi cu pretenţii, mergem în localuri rafinate, ne cumpărăm multe lucruri inutile doar de dragul de a drege o supărare, folosim obiecte de lux care nu ne fac cu nimic mai buni, luăm o masă copioasă, poate poate ne va trece tristeţea, ne uităm la TV la emisiuni regizate, cică reality show-uri, aşa mai uităm de problemele noastre sau ne holbăm la suferinţele altora în direct, ca să fim siguri că nu suntem singurii trişti şi ne mai autoconsolăm. Însă ceva ne va sâcâi tot timpul şi cu toate că ne-am îndeplinit multe din visele şi dorinţele noastre, tot mai există nişte protuberanţe şi nu ne găsim locul acela perfect unde facem clic. Mai mult decât atât, aceste protuberanţe le hrănim şi le facem mai mari pentru a ne depărta tot mai mult de centru.

Preocupaţi de fericirea noastră căutăm cauza problemelor noastre în altă parte şi îi considerăm pe alţii răspunzători pentru nereuşitele noastre. Începem să judecăm pe fiecare din semenii noştri, că ăla face aşa, de ce face celălalt altfel şi astfel vedem paiul din ochiul celuilalt dar nu vedem bârna din ochii noştri, după cum spunea Iisus. Sau după cum sună un proverb oriental: “Prietene, lumea este oglinda în care te priveşti tu!”

Într-un final, ne complacem în această situaţie, ne prindem în horă, şi ne învârtim în roata vieţii, samsara, într-un vârtej al pierzaniei. Unii folosesc la maxim potenţialul lor intelectual sau de altă natură, ajungând până acolo unde calcă pe cadavre, încercând să intre în graţiile zeului Ban, considerând aceasta salvarea. Exemplele sunt infinite, iar rezultatul unul singur. De fiecare dată actorii acestui joc se recunosc înfrânţi de rezultatul alegerii lor, iar întrebarea eternă continuă: Ce-l face pe om cu adevărat fericit?

Plecând de la premisa că o întrebare bine pusă rezolvă pe jumătate problema, să încercăm să găsim soluţia, găsind de asemenea şi întrebarea corectă. Omenirea a ajuns să pună în final, nu una, ci, să zicem, cel puţin trei întrebări fundamentale, la care ar trebui să se gândească fiecare dintre noi şi să caute răspunsul: 1. Cine suntem? 2. De unde venim? 3. Încotro ne îndreptăm?

Dacă fiecare dintre aceste întrebări au un răspuns în esenţă de ordin subtil, majoritatea dintre oameni nu reuşesc să răspundă nici măcar la prima întrebare şi asta în ceea ce priveşte un răspuns să zicem, de suprafaţă. Cu alte cuvinte ne dezicem de ceea ce suntem, ne punem măşti şi devenim falşi şi ipocriţi. De ce facem asta? Ne e ruşine de ceea ce reprezentăm şi ne găsim modele în exterior pe care să le urmăm, în loc să ne acceptăm pentru ceea ce suntem. Să nu uităm că o copie nu va fi niciodată precum originalul şi cele mai multe sunt nişte copii foarte nereuşite. Originalul are succes dintr-un singur motiv: este autentic!  Dacă sunt un catâr, pot să încerc toată viaţa să fiu un cal şi nu voi reuşi. Şi-atunci de ce să-mi consum această energie prin a încerca să devin ceea ce nu sunt? Fiecare dintre noi are anumite abilităţi şi anumite meniri în viaţă şi cu cât se îndepărtează mai mult de ceea ce este el, cu atât mai mare va fi suferinţa. În goana noastră după succese false, ne alegem competitori virtuali crezând că daca-l voi depăşi pe X-ulescu într-un anumit domeniu mă va face mai bun, mai frumos, mai fericit. Răspunsul vine singur, iar problema rezidă din uitarea faptului că singura competiţie care contează cu adevărat este cu noi înşine: Azi trebuie să fiu mai bun ca ieri, iar mâine mai bun ca azi! Să nu uităm însă, că această competiţie nu se desfăşoară pe o scară de valori materiale şi nu îi implică pe alţii, decât  propria persoană.

În momentul în care ceea ce gândim, cu ceea ce spunem şi cu ceea ce facem, devine un singur lucru, devenim autentici, iar în acel moment o cu totul altă perspectivă se deschide înaintea noastră. În acel moment poate începe călătoria către Sinele pierdut, şi abia acolo începe greul. Această călătorie este presărată cu multe greutăţi şi piedici, iar armele pentru a le învinge sunt Iubirea, Înţelepciunea şi Adevărul.

Advertisements

3 thoughts on “Cine-a zis că e uşor?

  1. Honey

    “Ce-l face pe om cu adevarat fericit”,zici?
    Pai omul e asa preocupat sa alerge dupa fantasme si sa-si creeze ancore false incat uita sa mai fie el insusi.Si uita ceea ce-si doreste.Ceea ce conteaza cu adevarat in viata lui.Uita sa se inconjoare de oameni cu acelasi nivel energetic … prin urmare, isi pierde el insusi din esenta.
    Ai descris bine …modul in care o persoana alege sa-si petreaca perioada de “convalescenta”, la prima vedere acesta este instinctul, insa meditatia este cel mai bun medicament.
    Eu cred ca anumite “deceptii” trebuie sa te bucure, fiindca te indeparteaza de ceva care ti-ar putea face rau pe viitor si te fac sa meditezi asupra unor alte modalitati de abordare a problemei.
    Prin urmare,de ce sa plangi,cand poti fi atat de liber si fericit?

    Reply
    1. Lou Cypher

      Intr-adevar omul alearga si e foarte greu sa-l opresti din alergat. E foarte greu sa-i spui sa se opreasca si sa mediteze. Actul de a medita, asa cum il stim, devine depasit. Poate e mai indicata meditatia activa sa-i spunem asa…Osho explica destul de bine daca nu ma insel

      Reply
  2. mos ion roata

    nu stiu cine e “honey” da ca bine mai zice desi la inteligenta mea 30% habar nu am ce zice acolo dar oricum omul de rand vrea sa aiba bani si libertate doar atunci e fecirit.. “pupici” la totzi…

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s