Verde de Apuseni

În așteptarea primăverii, puțin verde de Apuseni…

1960296039604960596069607960896099601096011960

Advertisements

Artă în Dacia antică

„Nu pot să înţeleg la rumuni mania lor de a se lăuda că sunt urmaşi ai coloniştilor romani ştiind foarte bine că în Dacia nu au venit romani, nici măcar italici, ci legiuni de mercenari recrutaţi din toate provinciile estice ale imperiului, chiar şi administraţia introdusă de cuceritori avea aceeaşi obârşie. Voi rumunii sunteţi daci şi pe aceştia ar trebui să-i cunoască rumunii mai bine şi să se laude cu ei, pentru că acest popor a avut o cultură spirituală şi morală înaltă”.

Emmanuel de Martone –  (profesor la Sorbona, 1928, în interviul dat lui Virgil Oghină)

Nici eu nu pot să-i înțeleg pe cei care-și reneagă istoria proprie și o resping la modul cel mai brutal fără argumente. Și nu mă refer la conspirații și manipulatori de meserie, ci la oameni de la care aveam pretenția că pot discerne mai bine anumite aspecte socio-culturale și nu în ultimul rând istorice. Adevărul e că  sunt persoane care fac repede alergie la istoria lor și nu cumva să audă despre daci ceva. Nu insist cu urmările și epitetele adresate de aceste persoane, celor care doar din bună credință încearcă să promoveze o istorie care… nu e mainstream, să zicem (așa ca să fim la modă). Nici Pământul rotund n-a fost mainstream la un moment dat…

“Călătoreşte la geţi nu ca să le dai legi, ci să tragi învăţăminte de la ei. La geţi toate pamânturile sunt fără margini, toate pamânturile sunt comune.”Pitagora

În loc să ne unim eforturile să facem ceva constructiv pentru ne descoperi cât mai bine rădăcinile, preferăm să aruncăm cu noroi gratuit în orice și în oricine nu e pe placul nostru. Istoria e memoria neamului tău. Așa cum fiecare individ are o memorie și un neam are o memorie. Faceți un exercițiu de imaginație și închipuiți-vă că într-o dimineață vă treziți și nu știți cine sunteți. Cam dificil de făcut următorul pas fără a știi cine ești. Așa e și cu istoria unui neam, fără să o cunoști nu știi încotro te îndrepți, nici ce drepturi, dar nici ce responsabilități ai. Pentru că în definitiv despre asta vorbim despre responsabilitate. Faptul că provii dintr-un neam, nu e o chestiune de mândrie gratuită, ci mult mai mult de responsabilitate. Degeaba stăm și visăm la un trecut glorios, dacă nu știm ce facem cu el. Și în momentul ăsta nu știm. Dumnezeu să ne lumineze pe toți, că e prea multă apetență pentru critică distructivă în țara asta.

„Dintre toate popoarele geţii sunt cei mai înţelepţi.”Homer

În fine, strămoșii noștri știau să lucreze foarte bine metalele de orice fel, dar mai cu seamă aurul. Am rămas plăcut surprins să văd ce se făcea din aur acum aproximativ 2000 de ani.

DSC_0010

Motivul Coloanei Infinitului pe toarta unui vas (Rădești)

DSC_0037

Diademă princiară (Bunești-Averești)

DSC_0039

Detaliu pe brățară dacică (Sarmizegetusa Regia)

DSC_0044

Faimoasele brățări dacice (Sarmizegetusa Regia)

DSC_0053

Bijuterie, la propriu și la figurat (Căpâlna)

DSC_0064

Fibulă (Hârșova)

DSC_0083

Piesă din Tezaurul de la Pietroasa

La mulți ani, mamă țară!

“Țuțea și Ghica, în gara de la Aiud: “Prințe, îmi pare rău, eu am mâncat multă prescură, ca băiat de popă, dar de cerșit n-am cerșit niciodată. Numai tu, care ai în ascendența ta niște voievozi, ai putea să faci asta. Întinde mâna și cere niște bani”

Ion Papuc: Și în timp ce ei discutau așa – spunea Petre Tuțea (și totdeauna îmi spunea cu o emoție inegalabilă) – s-au apropiat doi tineri, doi miri, doi țărani – un băiat și o fată, proaspăt căsătoriți (li s-au părut lor). S-au apropiat de ei, au scos o basma din buzunarul de la piept, de unde o aveau, au desfăcut, le-au dat bani fără ca ei să ceară și au spus: “S-aveți și dumneavoastră!”.

Și de câte ori îmi povestea aceasta, se uita pe cer și spunea: “Acei tineri sunt poporul român! Nu derbedeii, nu masa neghioabă de pe bulevardele Bucureștiului! Aceia!” Și parcă-i vedea profilați pe cer ca niște uriași ai neamului românesc. Pentru că pentru Țuțea, neamul românesc era un lucru foarte viu”.

La mulți ani, mamă țară! La mulți ani, popor drag!

Dumnezeu să ne binecuvânteze!

Sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-10990103-video-ion-papuc-scriitor-petre-tutea-vedea-neamul-romanesc-deasupra-oricarui-alt-neam-din-lume.htm

Zorii zilei pe Piatra Șoimului

Probabil ultima ieșire la zăpadă pe anul 2015, din motive obiective, independente de voința mea, s-ar putea să fi fost Rarăul, pe care l-am vizitat cu această ocazie a doua oară. Prima vizită ce a avut loc în urmă cu câțiva ani, tot pe zăpadă, a fost foarte interesantă măcar dintr-un punct de vedere: aici am întâlnit cea mai profundă liniște pe care am putut-o trăit-o vreodată. În rest a fost doar ceață, că n-am văzut nici măcar Pietrele Doamnei.

Dacă data trecută, am ales traseul dinspre Valea Bistriței, prin Chiril, de data asta, am încercat abordarea dinspre nord, prin Pojorâta. Motivul a fost drumul, oarecum practicabil, care deși era acoperit de zăpadă se pare că permitea urcarea până la cabană pentru mașini de orice fel. Acum, pentru cei care mă cunosc, poate se vor întreba de ce, ca iubitor de natură, am ales să merg cu mașina până la cabană, Motivul e același care nu mi-a mai permis să văd anul ăsta Călimanii în toată splendoarea lor, acoperiți de nea, și anume, genunchiul stâng, care mi-a făcut mari probleme la coborârea din Hășmaș. Și cum e vechea vorbă, cu socoteala din târg care nu se potrivește cu aia de pe munte… am fost nevoiți să lăsăm mașina la aproape 10km de cabană. Urcarea a fost foarte lejeră, fără rucsacul greu, de tură lungă, cu cort, izopren, sac de dormit și multă mâncare. Totuși pentru genunchiul meu, a fost o corvoadă. Una peste alta, am ajuns și la Cabana Rarău undeva pe la ora 15:15, am băgat rapid un sandviș și am luat-o în sus spre vârf, cu scopul de a vedea cât mai mult, poate o tură până la Popii Rarăului. Genunchiul n-a fost de-acord, cum n-a fost de-acord nici cu planul inițial care trebuia să ne ducă pe circuitul Pietrele Doamnei. Așa că am privit apusul de undeva de deasupra fostei cabane meteo a Rarăului. Întorși la cabană, de data asta nici foc în șemineu n-a mai fost, așa că ne-am mulțumit să luăm masa lângă o sobă în holul cabanei.

A doua zi, planul era să ne trezim pentru răsărit, pe care să-l privim de pe Piatra Șoimului. Ideal ar fi fost să-l vedem undeva în apropierea vârfului (pentru asta ne vom întoarce), dar durerile de la genunchi, n-au cedat. Ideea e că răsăritul pe Piatra Șoimului nu prea se vede, ceea ce se vede de fapt este silueta Pietrelor Doamnei în lumina răsăritului, dar zările se deschid și spre toată zona Sud-Est, Sud și Vest, adică Ceahlău, Munții Bistriței și Călimanii, ca și grupe principale de munți, dar și Giumalăul, muntele vecin Rarăului. Totuși chiar dacă n-am văzut soarele străpungând cerul la orizont, acest răsărit e în primele trei pentru mine. Mai jos, veți vedea de ce.  Ca și în Hășmaș, cadrele sunt repetitive, subiectul principal pentru poze fiind lumina și culorile, Vizionare plăcută! 🙂

PS: Poza de final este bonus, de fapt ea nu este de la răsărit ci de la apusul din urmă cu o seară.

Bună dimineața. E ora 7:05

Bună dimineața. E ora 7:05

7:08

7:08

În cadru se vede silueta Ceahlăului

În cadru se vede silueta Ceahlăului

Pietrele Doamnei. Cerul era absolut ireal. Îmi pare rău, dar aparatul meu nu poate să surprindă dinamica culorilor ce am văzut-o cu ochii noștri

Pietrele Doamnei. Cerul era absolut ireal. Îmi pare rău, dar aparatul meu nu poate să surprindă dinamica culorilor ce am văzut-o cu ochii noștri

Întorc aparatul către Călimani

Întorc aparatul către Călimani

Ne întoarcem privirle spre Ceahlău din nou. 7:23

Ne întoarcem privirile spre Ceahlău, din nou. 7:23

Se pot desluși pe Ceahlău, Panaghia, Toaca și Ocolașul Mare

Se pot desluși pe Ceahlău, Panaghia, Toaca și Ocolașul Mare

O privire de ansamblu

O privire de ansamblu

Călimanii. Cupola vulcanică de vest începea să fie luminată tot mai mult

Călimanii. Cupola vulcanică de vest începea să fie luminată tot mai mult

7:33

7:33

Ne întoarcem privirea cu totul și admirăm Vf Giumalău în lumina răsăritului

Ne întoarcem privirea cu totul și admirăm Vf Giumalău în lumina răsăritului

De pe văi se ridică o ceață ușoară. 7:37

De pe văi se ridică o ceață ușoară. 7:37

Deși noi nu vedem soarele, putem observa că s-a ridicat destul de mult, după lumina care se lasă pe Călimani. E 7:39 s-a cam dus magia

Deși noi nu vedem soarele, putem observa că s-a ridicat destul de mult, după lumina care se lasă pe Călimani. Mult în dreapta, se pot observa vârfurile Străcior și Bistricior. E 7:39, s-a cam dus magia

Final

Final

“În drumul Dvs nu luaţi nimic, doar imagini, nu omorâţi nimic, doar timpul, nu lăsaţi nimic, doar urmele paşilor voştri….şi mai reveniţi. Oricând!”

O Piatră Unicat

După Călimani, Ceahlău și Rarău, era timpul pentru ceva nou în peisajul turelor de iarnă așa că, am ales tot ceva accesibil fără echipament tehnic special. Și a fost Hășmaș. Hășmașii i-am văzut din mașină când am traversat Cheile Bicazului. Chiar dacă nu impresionează prin înălțime (având sub 2000m), abrupturile sale întorc privirile oricărui trecător. Dacă de jos i-am văzut, am zis să vedem cum o fi sus.

Tură de două zile, cu obiective prestabilite: Cabana Piatra Singuratică (locul de înnoptare) și Vf. Ascuțit în prima zi, iar a doua zi, Vf. Hășmașul Mare. La fața locului lucrurile s-au schimbat nițel. Am urcat pe bandă albastră din Bălan până la cabană. Mai erau vreo două ore jumate până la apus. Traseul spre Vf. Ascuțit nu era bătut și fără rachete am renunțat să-l mai facem. Am preferat să așteptăm liniștiți apusul pe lângă Piatra Singuratică (Unică, după altă denumire).

A doua zi urma Hășmașul Mare. Na, că nici asta nu ne-a ieșit chiar cum am vrut. Cu vizibilitate de 50-100m maxim, ninsoare și vânt (nu puternic, dar mediu), încercările ne-au fost zădărnicite și de faptul că traseul spre vârf nu este marcat de la intersecția cu traseul de creastă. Care intersecție, nici aia nu e marcată. Pe lângă asta, zăpada viscolită a făcut imposibil să mai găsim urmele de dinainte cu o zi pe care urcaseră alți turiști (pe o vreme superbă, de altfel…). Oricum, ajunși acasă, după ce am descărcat hărțile înregistrate, am constatat că am ajuns tocmai sub vârf, și am mai fi avut o jumătate de oră până sus, prin zăpada ce depășea genunchii. Efortul ar fi fost oricum mai degrabă inutil datorită lipsei de vizibilitate. Experiența a fost însă foarte intensă. Și utilă. Nu distractivă, dar… pură. Am simțit natura în starea ei brută. Una peste alta, o experiență pozitivă. Și data viitoare, poate îmi atrageți voi atenția să-mi iau cagula și ochelarii de schi… doar în caz că mai dăm de vreme din asta.

Să trecem și la poze. Cadrele sunt puține, se vor repeta subiectele în poze, dar ceea ce face diferența este lumina. O lumină care s-a întins pe tot spectrul de la galben-portocaliu-roșiatic, ca apoi să se stingă într-un gri, străpuns ușor de accente rozalii. La colecția de față a participat cu poze și Cristi. Vizionare plăcută! 🙂

1

Căsuța din pădure

Umbre pe zăpadă

Umbre pe zăpadă

Un adorabil pui de ciobănesc de Bucovina, al unui localnic care obișnuiește să urce la cabană

Un adorabil pui de ciobănesc de Bucovina, al unui localnic care obișnuiește să urce la cabană

La cabană

La cabană

Ne îndreptăm spre primul obiectiv, Piatra Singuratică și admirăm printre crengi abrupturile Hășmașului Mare

Ne îndreptăm spre primul obiectiv, Piatra Singuratică și admirăm printre crengi abrupturile Hășmașului Mare

Brăduți împodobiți

Brăduți împodobiți

Privire peste Hășmașul Mic

Privire peste Hășmașul Mic

Pe cabluri

La Piatra Singuratică, pe cabluri

Hmm... cam vertical

Hmm… cam vertical

Detaliu

Ne calmăm, și decidem să renunțăm să escaladăm până în vârf. Mai bine admirăm ceva frumos...

Ne calmăm și decidem să renunțăm să escaladăm până în vârf. Mai bine admirăm ceva frumos…

...adică, asta!

De exemplu…

Acum, să căutăm și un loc de unde să vedem apusul. Găsit!

Acum, să căutăm și un loc de unde să vedem apusul. Găsit!

Priviri spre Hășmașul Mare

Priviri spre Hășmașul Mare

Schimbăm subiectul și admirăm și hăinuțele brăduțului

Schimbăm subiectul și admirăm și hăinuțele brăduțului

Mă îndrept spre locul unde vom savura apusul și privesc stânga...

Mă îndrept spre locul unde vom savura apusul și privesc stânga…

...și dreapta

…și dreapta

Cristi e deja la post

Cristi e deja la post

Îmi întorc privirea și pentru prima dată am o imagine de ansamblu cu Piatra Singuratică

Îmi întorc privirea și pentru prima dată am o imagine de ansamblu cu Piatra Singuratică

Hășmașul Mare în nori. Cine a mers acolo pentru apus, nu știu ce-a văzut...

Hășmașul Mare în nori. Cine a mers acolo pentru apus, nu știu ce-a văzut…

Noi însă, am savurat

Noi însă, am savurat

Piatra Singuratică în culori galben-portocalii

Piatra Singuratică în culori galben-portocalii

Ne întoarcem din nou privirea spre soare apune

Ne întoarcem din nou privirea spre soare apune

Hășmașul Mic

Hășmașul Mic

Ceahlău cu Ocolașu Mare se zărește printre brazi

Ceahlău cu Ocolașu Mare se zărește printre brazi

Se schimbă luminile din nou peste Hășmașul MIc

Se schimbă luminile din nou peste Hășmașul MIc

Între timp, Hășmașul Mare, rămâne în nori

Între timp, Hășmașul Mare, rămâne în nori

Ultima frântură de soare...

Ultima frântură de soare…

Înainte să fie înghițit de nori

…înainte să fie înghițit de nori

Licăr roșu sub pinten

Licăr roșu sub pinten

Dintr-o dată s-a schimbat decorul. Pardon, luminile

Dintr-o dată s-a schimbat decorul. Pardon, luminile

Detaliu cu unul din turnurile Pietrei Singuratice

Detaliu cu unul din turnurile Pietrei Singuratice

Se lasă ceața

Se lasă ceața

Ultimul cadru pe ziua de azi

Ultimul cadru pe ziua de azi

A doua zi, ceață, ninsoare, viscol...

A doua zi, ceață, ninsoare, viscol…

În apropiere de Vf. Hășmașul Mare. Temperatura resimțită era sigur mai jos, probabil în jur de -15 grade

În apropiere de Vf. Hășmașul Mare. Temperatura resimțită era sigur mai jos, probabil în jur de -15 grade

Final

Final

“În drumul Dvs nu luaţi nimic, doar imagini, nu omorâţi nimic, doar timpul, nu lăsaţi nimic, doar urmele paşilor voştri….şi mai reveniţi. Oricând!”

Scaunul Domnului în alb – v.2

Pe Scaunul Domnului, mai fost-am. Mai fost-am și iarna. Io țineam minte că am fost chiar de două ori, dar în lipsa dovezilor arheologice (a se citi, poze), am auto-convenit că am fost doar o dată.  Pentru relaxare, pentru natură, pentru aer tare de munte, pentru munte, pentru mișcare, am zis să dezmorțim oscioarele.

Date tehnice, n-o să pot expune prea exact, dar treaba stătea cam așa: la mașina aveam -11 grade pe un soare strălucitor și altitudine ~750m. Trebuia să ajungem la 1380m, temperatura de pe platou trebuia să fie mai mică. Și a fost! N-am avut instrumente de măsurat, dar aproximăm că au fost sub -15. Pe lângă că mâinile mi-au degerat puțin pentru timpul cât am stat cu mănuși subțiri (deh, am avut de făcut poze, un sandviș, alea alea…), telefonul a decis subit când avea 85% baterie că refuză să funcționeze în asemenea condiții extreme și a clacat. De la 85% baterie, în următoarea secundă, alertă, baterie descărcată: 1%. Asta e! Cu ocazia asta m-am convins că am nevoie de aparatură mai serioasă pentru munte. Tură lejeră și relaxantă, poate cea mai reușită pe Scaunul Domnului. Doar câteva imagini mai jos.

În apropiere de platou, peisajul s-a schimbat radical

În apropiere de platou, peisajul s-a schimbat radical

Pe platou zăpada era până la genunchi în unele locuri

Pe platou zăpada era până la genunchi în unele locuri

Soldați

Soldați

Indicații

Indicații

Haine albe

Haine albe

Firicelele trădau stratul nu foarte gros de omăt

Firicelele trădau stratul nu foarte gros de omăt

Cu privirea spre Gurghiu

Cu privirea spre Gurghiu

Valea Mureșului

Valea Mureșului

La înălțime

La înălțime

După ce am părăsit Scaunul, l-am admirat de la distanță... de vreo 2 ore, așa cum se măsoară distanțele pe munte :)

După ce am părăsit Scaunul, l-am admirat de la distanță… de vreo 2 ore, așa cum se măsoară distanțele pe munte 🙂

Final

Final

“În drumul Dvs nu luaţi nimic, doar imagini, nu omorâţi nimic, doar timpul, nu lăsaţi nimic, doar urmele paşilor voştri….şi mai reveniţi. Oricând!”